Un gest văzut ca nebunesc în lumea de astăzi, dar respectat până şi de "nebunii" din lumea interbelică: o regină care să-şi dea inima pentru pentru poporul ei, la propriu. Atât putem aprecia fără tăgadă despre decizia Reginei Maria ca, după moarte, inima să-i fie separată de trup şi dusă la Balcic. Dorinţa i-a fost respectată însă numai doi ani.
În cele din urmă, intervenţia comuniştilor a făcut ca inima să ajungă "piesă" la Muzeul de Istorie. Acolo stă de aproape 40 de ani, conservată în formol undeva în subsolul clădirii şubrede din Calea Victoriei. Controversele apar în urma unei simple întrebări: de ce rămâne inima în muzeu?
romanialibera.ro a încercat să lămurească această dilemă.
Sunt cel puţin două răspunsuri diferite. Cel pătimaş vine dinspre Casa Regală, de la Principele Radu Duda: "Într-o ţară în care Sala Tronului se închiriază la nunţi şi defilări de modă, ce ne mai mirăm? Când inima fondatoarei României Mari este violată în spaţiul sacru înseamnă că se acceptă ideea că România nu mai e un stat, ci un fel de morgă".
"Inima nu are odihnă"
Principele îşi explică indignarea. Consideră că mutatul inimii de la Bran - unde a poposit în 1940, după ce România a pierdut Cadrilaterul - la Muzeul de Istorie a fost un sacrilegiu. Iar scoaterea inimii din sipetul în care era aşezată, o denuţă ca pe "ceva păgân, ce nici sovieticii nu puteau să facă". Principele avertizează că "această inimă nu este lăsată să se odihnească în pace". Apoi insistă ca publicul să înţeleagă poziţia Casei Regale: "Conotaţia inimii nu este doar istorică, ci statală. Regina Maria a încarnat statul român, iar acest stat nu poate fi pus la subsol".
Principele Duda mai spune că acum câţiva ani, când Casa Regală şi-a manifestat interesul de a recupera inima, Muzeul de Istorie a oferit un răspuns "uluitor": caseta cea mare - unde era plasat micul sipet cu inima -
