Regizoarea Ioana Uricaru, stabilită de zece ani în Los Angeles, povesteşte cum filmele „noului val“ i-au amintit de „realitatea viscerală“ din ţară. Ioana Uricaru, în vârstă de 39 de ani, a debutat în 2009 cu filmul „Legenda activistului în inspecţie“, în proiectul „Amintiri din Epoca de Aur“, coordonat de Cristian Mungiu. S-a întors în România anul trecut, pentru a filma scurtmetrajul „Stopover“, cu Monica Bârlădeanu în rolul principal.
Pe Ioana am cunoscut-o la serviciu. Eram colege la revista „Pro TV Magazin". Aş fi vrut să fiu în stare, atunci, să păstrez în minte momentul în care a intrat, pentru prima oară, în redacţie. N-am reuşit. Păstrez însă cadenţa pasului ei cântărit, râsul sincer, dăruirea pentru lucrurile care o pasionează - de la politică, la filme şi prieteni - şi umorul ei răspicat, care te poate face să te simţi complet dezbrăcat. Interviul a fost luat la Santa Cruz, California, imediat după prezenţa Ioanei Uricaru la a doua ediţie a Festivalului de Film Românesc de la Universitatea Stanford din Palo Alto, cu scurtmetrajul „Stopover".
„Adevărul": Trăieşti de 10 ani în Los Angeles.Asta implică o reordonare a priorităţilor. Ai avut parte de momente revelatoare?
Ioana Uricaru: Primul moment de tip „a-ha" pe care l-am avut a fost când mi-am dat seama, încă din România, că, dacă am fost admisă la University of Southern California, am o mulţime de probleme: cum o să plătesc şcoala, concret, ce fac în clipa în care mă dau jos din avion în Los Angeles, unde mă duc? Nu ştiu să conduc şi nu cunoşteam pe nimeni acolo... Aşa că primul lucru a fost să încep să caut un loc în care să locuiesc. A fost şocant să descopăr că în Los Angeles lumea închiriază camere în apartamente, iar ideea că aş putea să împart un apartament de două camere mă îngrozea. Deşi mai fusesem la Los Angeles, pentru o scurtă perioadă, nu ştiam nimic despre oraş,
