Am înţeles că până şi mafia japoneză a sărit în ajutor.

Da, se pare că, într-adevăr, şi cei din Yakuza ar fi contribuit la operaţiuni de întrajutorare. Am primit foarte multe propuneri de ajutor din partea foarte multor ţări. Din România am primit o ofertă pentru a se trimite în Japonia apă minerală plată în cantităţi foarte mari, saltele, pături. Pentru situaţia de la centrala atomică de la Fukushima, am primit sprijin din partea Asociaţiei Internaţionale pentru Energia Atomică, care a trimis specialişti la faţa locului şi, sub îndrumarea lor, lucrurile revin la normal. La o lună de la dezastru, uşor-uşor, aprovizionarea cu apă a fost reluată, iar drumurile naţionale, reţeaua de căi ferate, Shinkansen, sunt repuse în funcţiune. Chiar în ziua în care s-a împlinit o lună de la dezastru, Guvernul Japoniei a ţinut o şedinţă pentru refacerea şi reconstrucţia zonei afectate din partea de nord-est a Japoniei. A fost creat un comitet în care au fost incluşi specialişti în apărarea împotriva dezastrelor naturale, specialişti în modernizarea oraşelor, filosofi, specialişti în religie, fiind incluşi şi cei trei prefecţi ai regiunilor care au fost cel mai grav afectate, Miyagi, Iwate şi Fukushima.

Ce fac filosofii în acest comitet?

Scopul acestui comitet nu este acela de a reface oraşele şi zonele respective exact în felul în care au fost înainte, ci de a le reconstrui într-un fel care să corespundă cu dorinţele şi aşteptările localnicilor. Rolul filosofilor este de a gândi felul în care se raportează oamenii la spaţiul în care locuiesc. Acest comitet are datoria ca, până la sfârşitul lunii iunie, să prezinte guvernului un program, o formă în care văd felul cum pot fi reconstruite zonele respective.

Pot lucra oamenii într-o zonă care se zgâlţâie tot timpul?

Japonezii nu pot aştepta până când se vor linişti toate replicile ca să înceapă să facă ceva