Numele Amita Bhose este legat pentru totdeauna de România, ţara unde a ajuns printr-o întâmplare a destinului, ţara unde s-a stabilit şi a murit. Mulţi dintre cei care vor deschide acest "Manual”, foşti cursanţi ai Amitei Bhose, vor retrăi, cu emoţie şi nostalgie, clipele când au redevenit copii, învăţând alfabetul sanscrit sau cel bengalez. Cea care s-a îngrijit de apariţia acestui "Manual”, de altfel a şi înfiinţat o editură special pentru a aduce la lumina tiparului toată munca Amitei Bhose, Carmen Muşat Coman, a avut privilegiul de a fi studenta şi colaboratoarea acesteia. Sanscrita, civilizaţia indiană erau cursuri facultative, dar învăţate temeinic de cei care alegeau să cunoască universul atât de fascinant al Indiei. Amita Bhose, acest mesager unic, a schimbat viaţa multora. Visul său a fost să creeze specialişti care să-i continue munca. Când a murit, în 1992, Amita Bhose avea multe proiecte finalizate sau începute. Definitivase Manualul de limba sanscrită – prima parte era aproape gata de tipar, a doua parte era într-o formă finală, în ciornă. Lucrarea, în totalitatea ei, cuprindea peste 600 de pagini de manuscris. Modul de redactare a Manualului de limba sanscrită era asemănător celui primelor trei instrumente de lucru pentru cursanţii de la limba bengali – Curs de limba bengali, Manual de limba bengali, Dicţionar bengali-român, realizate tot de Amita Bhose. Cum nu existau tipografii cu caractere bengaleze şi nici măcar o maşină de scris cu caractere bengaleze, textul în română era bătut la maşină de Amita Bhose, iar studenţii cu scris caligrafic copiau, din manuscris, partea în limba bengali. Aşa au fost completate sute de pagini pentru a fi multiplicate în tipografia Universităţii – numai Dicţionarul are 850.

Aceeaşi soartă urma să aibă şi Manualul de limba sanscrită. "În 1990 prima parte este încredinţată, pentru transcriere în sanscrită, stude