O femeie se întoarce după douăzeci de ani la casa părintească, de unde plecase după moartea tatălui, când ea însăşi avea douăzeci de ani.
Casa, nelocuită acum, urmează să fie vândută. Imersia personajului în amintiri aduce la lumină straturi ascunse ale celor ce s-au întâmplat cândva. Întrebări nerezolvate ţin, de fapt, în suspensie viaţa imediată a femeii. Planurile de timp juxtapuse sunt anii 1960 şi anii 1990. Referinţa care uneşte aceste lumi, îndepărtate, însă definitiv legate, este copilaăria. Relaţia problematică dintre părinţi şi copii apare în formă agravată ca urmare a radicalei dizlocări geografice şi individuale posttraumatice.
Prin două personaje feminine - surorile din piesă, supravieţuitoare ale lagărului de concentrare, autoarea revocă reacţiile radical diferite care au rezultat din experienţa lor comună extremă. Pe de o parte fixaţia mută a mamei, moartea ei emoţională: ea nu arată afecţiune faţă de fiică şi nu poate oferi dragoste soţului ei nici la nivel fizic. Este supravietţuirea prin reprimarea oricărei emoţii, a riscului de a fi vulnerabil, în timp ce sora ei optează pentru uitarea/ignorarea totală, carpe diem.
Trecutul şi prezentul, realul şi virtualul rămân legate inextricabil, ca niste stranii vase comunicante. Este, cum s-a observat, caracteristic la Savyon Liebrecht ca personajele aflate în realul imediat, în medias res, cum este aici tânăra femeie Mirele - sa aibă în acelaşi timp un dialog neîntrerupt cu trecutul.
Dramatizare dupa o proză proprie, piesa i-a adus autoarei Premiul „Dramaturgul anului" în 2005.
PARTICIPĂRI FESTIVALURI:
Festivalul Naţional de Teatru Bucureşti 2010
Festivalul de Teatru EUROTHALIA Timişoara 2010
Data premierei: 27 martie 2010
Vârsta recomandată: peste 16 ani
Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe
