A apărut pe Deutsche Welle, ediţia română, un comentariu al lui Horaţiu Pepine despre manifestul răspîndit prin Bucureşti pe 1 mai despre care am scris aici. Deşi de pe poziţii evident adverse, jurnalistul simte potenţialul unei discuţii pe care acel textuleţ poetic o poate provoca. E plauzibilă o radicalizare a Mâinii de Lucru (aşa e semnat manifestul)? Răspunsul jurnalistului e nu:

În realitate însă despre puţini oameni s-ar mai putea spune astăzi că sunt prinşi fatalmente în cadrele unei condiţii sociale fixe. Muncitorul manual de astăzi poate deveni antreprenorul de mâine, individul sărac şi aflat la limita subzistenţei poate intra în sfera clasei de mijloc, în fine, angajatul sezonier (şi poate autorul anonim al manifestului răspândit în Bucureşti de 1 Mai) poate deveni intelectualul sau artistul validat de societate şi răsplătit pe măsură. De asemenea omul fără speranţă dintr-o ţară prost organizată şi rispitoare ca România îşi poate, eventual, redobândi sentimentul demnităţii, emigrând într-o ţară cu mai multe posibilităţi. Mobilitatea socială este în continuă creştere şi extinderea UE contribuie la o şi mai mare fluidizare socială în ciuda unor restricţii temporare de diferite tipuri. (…)

Aşadar sentimentul apartenenţei fatale la o categorie socială damnată şi care ar justifica proteste radicale şi mari mobilizări sociale este fals. Nu există o bază socială reală care să justifice prespunerea că „forţa de muncă” ar reprezenta o categorie socială distinctă, stabilă şi aptă prin urmare să devină motorul unor mari transformări sociale.

În plus, Noul Cod al Muncii care tocmai a intrat în vigoare şi despre care s-a spus că va aduce „forţa de muncă” la o stare de sclavaj, nu face, la rândul său, decât să crească mobilitatea socială, să sporească prin urmare şansele fiecăruia şi, în cele din urmă, să reducă motivele unui protest radical.

Apr