Un subiect abandonat sau doar aminat? Seniorul Corneliu Coposu nu-si ascundea sentimentele monarhiste. Dimpotriva, taranistul facuse din aceasta preferinta un blazon de glorie trecuta si viitoare. Monarhia era prima institutie chemata sa salveze Romania dupa 45 de ani de comunism. Prea putini i-au dat atentie, in vreme ce majoritatea l-au injurat muncitoreste. Un alt monarhist celebru a fost Ion Ratiu, tot taranist, urmas al unei vechi familii ce luptase pentru Marea Unire. A candidat la primele alegeri prezidentiale din mai 1990, fiind zdrobit (alaturi de liberalul Radu Campeanu) de comunistul Ion Iliescu. Romanii nu l-au placut deloc, pentru ca purta papion, vorbea cu accent englezesc si se comporta impecabil. Desi, la finele lui 1996, PNTCD a ajuns la putere, partidul a plasat ideea monarhiei (ca si proiectul revenirii la judetele istorice) in plan secund. Orice referire la rege era tratata cu spaime si bilbe politice. Fara Coposu, care murise in 1995, taranistii si-au irosit fortele si simpatia electorala in dispute interne penibile. Mai tirziu, desi toate sondajele dezvaluiau un minimum de 10% de romani monarhisti, PNTCD nici nu a mai trecut pragul electoral. (Uimitor, dar "situatia locativa" a Casei Regale va fi rezolvata de PSD si Ion Iliescu, dupa 2000!) Dupa 2004, doar iesirea neinspirata a Principelui Radu - care se dorea presedinte de tara - a mai facut sa se vorbeasca (putin) despre monarhie. In rest, de atunci incoace, ne-am delectat doar cu informatii despre curtile voievodale tiganesti, conduse de regi si imparati romi, putred de bogati dar beneficiind de ajutoare sociale, despre pirande cu nume de masini germane, disputate de printisori analfabeti, despre castele marete si batalii pentru onoare care antrenau sute de pedestri bine antrenati in lupta cu ghioaga, dar si despre nunti princiare care provocau ambuteiaje grave, intirzieri de trenuri si rusin