La Dunăre, Revoluţia a început după fuga Ceauşeştilor şi a fost înecată în sânge din prostie şi exces de zel. „Adevărul“ vă prezintă, într-o serie de şase episoade, imaginea nefardată a Revoluţiei de la Brăila.
Revoluţia, aşa cum a fost ea în oraşul Brăila, are în primul rând latura ei tragică, întipărită în cifrele seci din bilanţul victimelor înregistrate în urmă cu 21 de ani: 42 de morţi şi 99 de răniţi. Dincolo de această realitate crudă stă o imagine de ansamblu de-a dreptul şocantă, care se confundă, de fapt, cu cauza vărsărilor de sânge care au marcat evenimentele din Brăila în decembrie 1989. Imaginea arată aşa: soldaţii Armatei române şi membrii Gărzilor Patriotice au fost puşi să asigure paza unor clădiri aflate faţă în faţă fără să ştie unii de existenţa celorlalţi, ofiţerii au dat ordine de foc la microfon, prin staţia de amplificare, zeci de blocuri au fost scotocite în căutarea teroriştilor, s-au aruncat grenade în lifturi şi în subsoluri.
Citeşte şi:
„S-au împuşcat ca proştii între ei, asta a fost Revoluţia“
Misterele Revoluţiei: Morţii cu morţii, profitorii cu profitorii
Ceauşescu trebuia împuşcat la 23 august 1988
Între 23 şi 30 decembrie, militarii din Garnizoana Brăila au tras peste 150.000 de cartuşe fără să identifice vreun inamic real, doar pe baza unor zvonuri care se infirmau de fiecare dată. Oamenii au murit împuşcaţi pe stradă, în propriile case, în timp ce mergeau cu maşina sau îşi reglau antena televizorului. Poate că pentru unii e dureros, dar trebuie să o spunem: la Brăila nu s-a murit pentru libertate, aşa cum scrie pe monumentul din centrul oraşului, s-a murit inutil, din prostie, din confuzie şi din prea mult zel. Şi, evident, din cauza spaimei produse de noua Putere, prin diversiunea teroristă de la TVR.
ARMATA E ÎN TOATE
Anton Lungu
Asupra î