O dezbatere fara sens a fost reluata iar,pentru a cata oara,in ultimele zile: avem sau nu nevoie de o lege a presei in Romania ? Si daca da, cum ar trebui sa arate aceasta lege? Cateva ONG-uri fruntase pe ramura au venit cu o varianta de jumatate de pagina care se rezuma la ideea „ orice forma de cenzura a presei este interzisa”. Pai,asta e problema presei din Romania, ca puterea opresiva il subjuga pe ziaristul infometat de libertate si nu-i permite sa scrie? Exista vreun ministru, parlamentar sau judecator (am luat cate un
reprezentatnt al celor trei puteri din stat) care i-ar putea impune unui ziarist ce sa scrie sau ce sa nu scrie? Mi se pare ca se pleaca de la o premiza total gresita sau,cel putin,defazata complet in timp.
Poate ca asa ceva era posibil in 1990,desi ma cam indoiesc. Intr-o tara membra a Uniuni Europene exista intr-adevar pericolul ca o putere abuziva sa interzica aparita unui ziar sau a unui post de televiziune? N-am auzit de niciun caz si nici nu cred ca exista acest risc. Si totusi presa vrea sa se apere? Cat de reprezentativi sunt cei care vorbesc in numele breslei, e alta discutie, foarte interesanta. Ce ne arata peisajul presei din ultimii ani? O putere care a inchis ziare, jurnalisti maltratati pentru opiniile lor, masini cu jandarmi care au confiscat camere de filmat ? Nici vorba ! Am vazut insa posturi de televiziune si ziare focusate pe linsarea mediatica a unor oameni politici,aflati,culmea,la putere,si care nu puteau nici macar sa se apere, nicidecum sa cenzureze vreun ziarist sau om de televiziune. Cum s-au aparat ziaristii de patronatul care impune linia editoriala ?
N-am vazut nici macar un scancet…Am putut citi doar stenograme despre batiste si hidranți ! S-a aplicat principilul ca,daca oamenii politici nu sunt niste sfinti, poti sa-i injuri oricat, ca stiu ei de
ce. La fel ca intr-un banc vechi,poti sa-
