- Comentariu - nr. 775 / 4 Mai, 2011 Mai nepoate, stau si ma bat gandurile. In logica vietii, atunci cand pana si firul de iarba iese din pamant, creste, asa si noi, romanii, suntem plamaditi mai altfel decat celelalte neamuri. Timpul ne transforma in istorie, iar cineva, candva, isi va aduce aminte de noi. Si va spune: a fost mai bine sau mai rau?! Timpul a transformat sate infloritoare in ruine, pamantul in parloage, pe unde vantul si timpul distruge totul. In deal, langa cimitir, o Bisericuta vegheaza si parca-i cheama pe batrani si pe batrane care s-au incapatanat sa ramana locului, in casuta in care au crescut copii. Din cand in cand, mai auzi cate un glas de femeie strigand la vecina de la a cincea casa, ca restul caselor sunt goale: "Mai Marie, peste doua saptamani vine popa in sat la noi, spune si celorlalte cinci sa mergem sa curatam in Biserica!" In duminica hotarata, gatiti in costume populare, cu camasi albe, cu serparul la brau, urca toti 12 dealul Bisericii: sase bunicute si sase bunici, de care numai timpul si Cel de Sus le mai poarta de grija. Clopotele nu are cine le trage. Si chiar daca ar avea cine, nu are pentru cine. Satul e aproape gol. Timpul creat de Dumnezeu a dat acestui popor rabdare si uitare, la noi, la romani, toate trec in trei zile, ca la mort. In a patra zi se face curatenie. Si se ia de la capat. Asa a fost si cu "spanzurarea" lui Avram Iancu, de nemernicul Csibi Barna. Asa este cu spitalele. Asa cu pensiile! Cu impozitul, C.A.S., a doua oara! Iaca asa, pe cat suntem de dezorientati, Bunul Dumnezeu ne-a lasat o portita de indreptare: credinta stramosilor in Dumnezeu! Sigura alinare si scapare din mana lui Mamona! Credinta puternica ne va salva! Se spune intr-o poveste din mosi stramosi ca Dumnezeu si Sfantul Petru umblau pe pamant. Obositi de drum, au poposit seara la o casa si au cerut salas sa se odihneasca. Stapanii casei i-a