Coregrafia lui Balanchine

Dansul este o pace pe care o măsori, precum este versul o vorbire măsurată, spunea Sir Francis Bacon. Dintotdeauna baletul a fost socotit o poezie scrisă cu impecabila caligrafie şi alfabetul trupului uman. O scriere desăvârşită prin precizie şi frumuseţe. Indescifrabilă pentru unii, ca orice alfabet pe care nu-l cunoşti, indiferent de clasica, neoclasica ori modernitatea sau postmodernitatea ce-i desenează mişcarea, armoniile şi contrapunctul.

După un an de la Premiera Naţională cu „Vals Fantezie" , pe muzica lui Glinka şi „Serenada", pe muzica lui Ceaikovski, în coregrafia lui George Balanchine şi punerea în scenă a lui Paul Joseph Boos, „Seara de balet" prezentată pe scena Operei Naţionale din Bucureşti în prima zi a lunii mai a fost un regal. La final sala a aplaudat minute în şir, iluminată după un spectacol în care iubitorii baletului au simţit că au urcat o scară ce urcă la cer a artei mondiale a coregrafiei. A cărei structură a fost desenată de doi coregrafi socotiţi cei mai mari pentru veacul XX şi XXI, George Balanchine şi Jiři Kyliàn.

Ritmul braţelor şi unduirile trupurilor în Serenada

Doi coregrafi uriaşi s-au întâlnit pe scena Operei Naţionale din Bucureşti: George Balanchine şi Jiři Kyliàn, zugrăvind prin dans, muzică, lumini şi costume un triptic al dansului modelat de desăvârşire şi o inteligenţă a libertăţii fiinţei în imaginaţie covârşitoare. În prima parte au fost „Valsul Fantezie" şi „Serenada", două balete, prezentate prin acord cu George Balanchine Trust, realizate de corpul de balet al ONB, condus de admirabila Simona Şomănescu şi aflat pe o scară a valorii din ce în ce mai înaltă şi mai ambiţioasă. Sunt respectate standardele ce reprezintă ştacheta baletului neoclasic, Stilul şi Tehnica Balanchine, controlate de Balanchine Trust, creat anume în 1987, pentru a prezerva, în orice stagiune şi pe