După ce au aflat că vor găzdui scutul, cetăţenii din Deveselu (Olt) s-au împărţit în două tabere inegale: cei mai mulţi cred că va fi bine, câţiva se arată îngrijoraţi. Sursa: CODRIN PRISECARU
Nici nu şi-a încheiat bine preşedintele Traian Băsescu anunţul privitor la amplasarea scutului antirachetă, că la Deveselu au şi început să descindă americanii. Era şi timpul: printre plăcile de beton care compun pista unităţii din localitate şi-au făcut loc buruieni groase. Baza militară a intrat în conservare în 2002, piloţii au fost obligaţi să iasă la pensie şi, în scurtă vreme, s-a pus praful peste această bucăţică de Oltenia.
Ieri după-amiază, ceva-ceva se schimbase în acest peisaj dezolant: pe câţiva zeci de metri din fosta bază, iarba era proaspăt cosită. În dreptul zonei curăţate a fost aşezată o scenă micuţă, înconjurată de steaguri româneşti şi americane. Mai încolo, simetric faţă de scenă, au fost montate două corturi militare, în care se puteau servi cafele, apă minerală şi sucuri. Perpendicular pe scenă, şiruri de uniforme verzi, negre şi albastre, în aşteptarea unui moment solemn.
O traducere stângace
Şi au venit americanii. Au coborât din elicoptere militare şi din limuzine negre şi au înaintat către scenă. Ce-i drept, n-au fost foarte mulţi deocamdată. Când a luat cuvântul, generalul locotenent John Gardner, comandantul Forţelor SUA în Europa, a vorbit despre importanţa momentului. "Suntem încrezători că Deveselu este locul cel mai potrivit pentru ca acest scut să-şi atingă scopurile". Dintr-o regretabilă eroare, traducerea alocuţiunii sale a sunat aşa: "Suntem neîncrezători că Deveselu…".
În rest, a fost frumos la ceremonie: s-a vorbit despre cooperare, despre strategie, steagurile româneşti au fluturat maiestuos alături de cele americane, la sfârşit s-a aplaudat.
În zgomotul elicopterelor,
