Într-una din zilele trecute și-a luat lucrurile și a plecat. Înainte de asta, ne-am petrecut o zi întreagă împreună, aproape ca-n vremurile bune. Mă rog, adevărul e că era plecată cu ani în urmă, dar lucrurile au rămas la mine până în în ziua despre care scriu acum. Dar să nu stricăm povestea. O haină de blugi, încremenită sub praf, în cuier, tot felul de bluze, tricouri, maieuri și alte lenjerii, care mai de care mai intime.
Pe măsură ce le îndes în punga uriașă de hârtie, mă mir cât de mici sunt, cât de multe, îmi amintesc când mă gândeam să le dau de pomană, să le arunc la gunoi, să le dau foc, să le pun în ramă, să le fac ferferință și să i le trimit prin curier rapid, în fine, idei născute în funcție de dipoziție, care acum îmi vâjâie prin cap, o sarabandă de trăiri, în cele din urmă reprimate.
Știu că sună aiurea, dar acum parcă îmi pare să îi dau înapoi hainele. Doar le păstrasem așteptând să se întoarcă, nu ca să le ia.
Nu vorbim ca alătdată, când puteam croșeta cuvinte pe marginea oricărei prostioare din lume. Ne aprobăm politicos, râdem condescendent, suntem falși ca într-un reality show cu buget mic. O nepotrivire firească a sorții ( a se citi chestii de job) a făcut să ne petrecem o zi împreună, suntem oameni mari, ea e pe canapea, eu mă îndes într-un fotoliu, când și când mă cheamă să văd dacă nepotrivirea e ok. Brusc, pe canapea au crescut sute de ghimpi, nu pot sta mai mult de un minut, sunt mai stingher decât un elev oprit după ore de profa’ cea cu vino-ncoa, evit să răscolesc prin praf, doar am spus mai sus, suntem oameni mari de-acum.
Mai departe, vă chem să citiți continuarea aici. Poate că nu e cea mai reușită, dar merită măcar să luați niște muzică gratis.
PS
Promit să postez si continuarea, doar dacă dau cele zece coduri de download Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
Într-una din zilele trecute și-a
