Peste 1.200 de hectare de teren au fost cumpărate, în perioada de „boom” economic, în jurul marilor oraşe, pentru ceea ce ar fi urmat să devină noua industrie a României. Majoritatea proprietarilor au rămas însă cu terenurile virane în aşteptarea producătorilor.

Sectorul industrial-logistic al pieţei imobiliare este blocat de mai bine de doi ani, perioadă în care a fost livrat pe piaţă un stoc mai mic decât în primul semestru din 2005, an în care au apărut primele proiecte moderne în România. În comparaţie cu restul sectoarelor din piaţă, se poate spune că sectorul industrial a avut cel mai mult de suferit de pe urma crizei economice.

Din 2008, gradul de neocupare a început să crească treptat, avansând în trei ani până la 15%, la sfârşitul anului 2010. Achiziţiile de terenuri în scopul dezvoltării unor proiecte industriale au început înainte de 2004 şi s-au concentrat cu precădere în zona centurii de vest şi de nord a Capitalei şi a autostrăzii Bucureşti – Piteşti, până la km 23-24. Pionierii acestui sector imobiliar, printre care se numără Cefin Real Estate, Portland Trust, ProLogis sau Universal Property, au acaparat, în timp, peste 500 de hectare de teren, potrivit unei analize realizate de DTZ Echinox la cererea Capital. Suprafaţa de teren achiziţionată în jurul marilor oraşe din ţară depăşeşte 700 de hectare, însă doar pe o mică parte din aceste loturi s-au început proiecte. Oraşele cu potenţialul cel mai ridicat sunt: Ploieşti (300 ha), Timişoara (peste 100 ha), Turda – Cluj (100 ha) şi Piteşti (100 ha). „Contractele încheiate în ultima perioadă s-au făcut în condiţii speciale şi accidental. Adică au fost câteva parteneriate de lungă durată cu clienţii sau între dezvoltatori, însă nu am văzut deocamdată niciun proiect început de pe urma lor. Realitatea este că piaţa nu s-a mişcat decât foarte puţin. S-au ocupat cu greu şi clădirile existente. N