La margine de țară, după dâmbul cu iarbă arsă de soare, răsărea Satul. De o parte şi de alta a drumului îngust, în pantă, erau înşirate casele mici pescăreşti - cu năvoade întinse pe garduri și curţi ce se terminau în plaja sălbatică pe care odihneau bărcile.

Vara toropea suflarea din capăt de Dobroge, ce respira linişte şi împăcare, cu sine şi cu tot restul lumii.

Coborai pe plajă. De fapt, priveai de la semidistanţă cei câțiva răzleţi iubitori ai mării. Pașnici Adami şi Eve ai începutului de lume. Trăiau ca în laguna albastră: pescuiau cu mâinile goale, citeau la umbră, cântau la chitară, fumau pipa păcii. Le respectai intimitatea, pentru că te respectau la rândul lor. Nu-ți cereau nimic. Nici țigări ca să vorbească, nici bani ca să te lase să le faci poze. Voiau doar să fie lăsați în tihna paradisului lor neștiut de ceilalți.

De atunci a trecut o veșnicie de vremuri, măsurată în ani care trec ca o clipire. Vama Veche și-a alungat propriii copii, aceia care au cântat-o și au făcut-o atât de vandabilă. Acum ei o reneagă, dezamăgiți de noua Vamă Veche.

O reneagă și primarul care are o părere execrabilă despre turiștii ei de azi. Nici nu-i numește vamaioți. Pentru el sunt doar niște bețivani, care vin numai să distrugă. De la 1 Mai, cei-cu-mințile-tulburate sunt și violenți.

Au agresat ziariști decenți și au trântit la pământ o reporteriță însărcinată care transmitea în direct. „Frumoșii nebuni“, cum se pregătea ea să-i alinte, au fugit ca niște lași, lăsând întregii țări imaginea unor huligani care trebuie duși de îndată la dezintoxicare.

Dacă oltenii și-au tras scut antirachetă care să-i apere pe americani; dacă tortura din România l-a dat pe Osama pe mâna lui Obama, salvând astfel omenirea; pe Vama Veche cine o apără de teroriștii săi?