Pornografia este accesată, nu şi discutată. Dezbaterile şi informarea pe această temă nu sunt suficient de numeroase în societatea românească.
Constatarea a venit din partea societăţii civile ca urmare a recentei iniţiative legislative privind cenzura pronografiei. Proiectul de lege nu a trecut însă de Comisia pentru Cultură a Senatului fiind "respins, din păcate, nu pentru că era o lege prost gândită şi deci ineficientă, ci din lipsă de cvorum", crede Oana Zamfirache, unul dintre semnatarii Petiţiei lansate de Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, ca reacţie la propunerea legislativă.
Oana este doctorand la Facultatea de Filosofie din Bucureşti cu o teză de cercetare privind perspective politice, sociale, filosofice şi feministe asupra pornografiei.
Este legitim ca statul să intevină într-o problemă precum cenzura pornografiei?
O.Z.: Personal, nu cred că statul ar trebui să joace rolul unui agent patern care să ne aducă la ordine ori de câte ori doreşte el. Cum sexualitatea şi reprezentările despre ea reprezintă o chestiune deosebit de intimă şi în strânsă legătură cu identitatea de gen, nu consider că statul ar trebui să intervină în acest domeniu al vieţii noastre. Pe de altă parte, dat fiind că pornografia este, pentru foarte mulţi tineri, sursa educaţiei lor sexuale, cred că ar fi mai adecvat şi mai eficient ca statul să-şi îndrepte eforturile înspre educarea tinerilor şi nu să le pedepsească curiozitatea sexuală. Evident, asta dacă există un interes real pentru soarta sexuală a tinerilor şi nu doar tendinţe autoritare deghizate în bune intenţii.
Cine stabileste care este normalitatea sexuală? Cumva majoritatea?
O.Z.: Cred că nu doar statul are un potenţial tiranic, ci şi majoritatea. Sexualitatea, identitatea de gen sunt chestiuni nu doar deosebit de intime, dar şi complexe şi complicate. Nimeni în afara subiectului în cauză
