Premiera oficială la „Mănuşi roşii“, cel mai recent film al regizorului, are loc azi, la ora 20.00, la Cinema Patria, în prezenţa întregii echipe. Pentru a descrie impresionanta dramă a unui om depersonalizat de sistemul represiv comunist, Radu Gabrea a folosit şi propria experienţă de martor al închisorilor staliniste.

„Adevărul": Care este povestea care stă la baza filmului „Mănuşi roşii"?

Radu Gabrea: Autorul romanului, pastorul sas Eginald Schlattner, a fost arestat ca student, în 1957, chiar de Anul Nou, şi închis doi ani în arestul Securităţii din Braşov. Era perioada de după Revoluţia din Ungaria, când puterea comunistă din România voia să stârpească orice posibile izvoare de contrarevoluţie după chipul unguresc. Toate procesele care au fost făcute în anii 1957 şi 1958 (Noica-Pillat ş.a.m.d.) au fost făcute cu scopul ca grupurile sociale care erau posibile - în capul Securităţii - ca revendicatoare să intre la puşcărie preventiv. În acest context, a fost grupul contra scriitorilor saşi. Eginald Schlattner era student la Cluj, era în tratament psihiatric, pentru că avea crize de anxietate şi făcea un tratament foarte dur, tratament de insulină, care nu se mai face astăzi. Este un tratament extrem de dur, care constă în injectarea insulinei în pacient până aproape de limita morţii, sub supraveghere, după aceea făcându-i-se un şoc de glucoză. Aşadar, Schlattner era internat în clinica psihiatrică. Era un tip cu vederi de stânga, care voia să devină membru de partid. Imediat ce a plecat de la psihiatrie şi s-a dus la partid să se înscrie, a fost arestat. A fost ţinut doi ani, iar după doi ani de închisoare a fost martor al acuzării în procesul scriitorilor de la Braşov. Aceasta este povestea lui, transpusă în cartea pe care am ecranizat-o.

Am văzut recent documentarul Luciei Hossu-Longin, din seria „Reconstituiri", care era destul de def