Ultima etapă a programat meciul Astra Ploieşti- U Cluj. Pe lângă golul de generic reuşit de Claudiu Niculescu direct din corner, pe noi ca braşoveni, ne-a bucurat faptul că încă un concetăţean, pe lângă Robert Dumitru, „fluieră” în liga I. Florin Ghimbăşan, căci desopre el este vorba, are 36 de ani şi o prezenţă constantă la partidele Ligii a doua. La nivelul superior, un singur meci sezonul trecut, CFR Cluj - Pandurii Tg. Jiu (1-1)… plus o „optime” de Cupă acum două sezoane, Bacău- Steaua. Cam puţin totuşi pentru un cavaler al fluierului de perspectivă, integru şi foarte pasionat de fotbal. Da, pentru Ghimbăşan fotbalul este o pasiune nu ceva existenţial. Aceasta şi-o asigură prin supermarketul pe care îl deţine alături de fratele său, Dan.
La ultimul joc, unul extrem de disputat, dovadă şi scorul, 1-2 în condiţiile în care Astra nu a mai pierdut de multişor „acasă”. Şi totuşi, apreciind evoluţia arbitrului, observatorul partidei, senatorul Gheorghe Constantin ( Suceava), un tip extrem de riguros dealtfel i-a dat lui Florin calificativul „bine”, aspect care dă speranţe „centralului” din Braşov şi pentru alte delegări. Într-o discuţie avută cu „eroul” acestor rânduri, ne-a impresionat modul de pregătire a unei partide în care factorul fizic trebuie dublat de cel mental astfel încât când a început jocul, arbitrul nu trebuie să se gândească la nimic altceva decât la meciul pe care îl are de condus. Întrebat despre acuzele repetate aduse arbitrilor, Ghimbăşan a considerat că „de multe ori antrenorii sau conducătorii vor să ascundă incompetenţa sau slaba pregătire a propriilor jucători dând vina pe arbitraj. Sigur, există şi erori, sunt situaţii grele în care trebuie să iei decizia corectă într-o fracţiune de secundă şi poate acea decizie nu este cea mai bună. Sau este, dar nu convine lui x sau y care consideră că le-a fost dezavantajată echipa.” Despre corectitudi
