Numărul medicilor oncologi este mult prea mic comparativ cu numărul bolnavilor, iar psihologii lipsesc aproape cu desăvârşire din spitale. Din cauza neregulilor din sistemul sanitar, România are o rată de mortalitate nejustificat de mare prin cancere pentru care există tratamente foarte bune, potrivit Eurostat.
Medicii care tratează cancerul la adulţi sunt puţini, oncologii pediatri sunt pe cale de dispariţie, iar psihooncologia nu există încă în cadrul oficial al României. În acest context, nu este de mirare că avem o rată a mortalităţii de aproape zece ori mai mare prin cancer de sân şi prin cancer de col uterin, după cum arată cele mai recente date Eurostat. Acestea sunt două forme de boli oncologice care nu ar trebui să se soldeze cu moartea, fiindcă există tratamente foarte bune. Nu este de mirare nici faptul că mulţi bolnavi de cancer renunţă prematur la lupta cu boala, neavând consolarea specializată a unui psihoterapeut în spitale.
Puţine secţii specializate
În România, pentru cei aproximativ 600.000 de bolnavi de cancer există 250 de medici oncologi. În ceea ce priveşte numărul mic al specialiştilor, o explicaţie ar putea fi aceea că există puţine secţii specializate pe oncologie în spitale. „Fiindcă există riscul să nu aibă unde să lucreze, puţini medici îşi fac rezidenţiatul pe oncologie", explică prof. dr. Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România. Problema se extinde însă şi spre alte specializări medicale, astfel că în sistemul sanitar românesc există un paradox. „Lipsa unei politici coerente în ceea ce priveşte planificarea numărului de medici face ca, de exemplu, în specializarea de medicină de familie să avem mulţi şomeri, iar în oncologie, în anestezie-terapie intensivă şi în cardiologie, să avem prea puţini specialişti", completează prof. dr. Astărăstoae.
Oncopediatria, ignorată
