Steaua nu se refuză. Atracţia ei secretă poate fi studiu şi pentru pasionaţii de fotbal, şi pentru astrofizicieni. Ce e Steaua? Stea sau supernovă? Gaură neagră în care dispar banii lui Gigi şi talentul lui Tănase? Deci Steaua nu se refuză. Axiomă, adică teoremă care nu mai trebuie demonstrată. Hagi aşteaptă, Lăcă a venit şi a plecat în trei rînduri, Cîrţu a renunţat la concediul din Canare, Olăroiu a renunţat la alt concediu şi vremelnic la postul de selecţioner. Pentru că (şi) despre asta e vorba. Da, unui concediu îi pui cruce, mîndria se tratează cu tifon la gură şi la nas. Dar să dai şi naţionala pentru Steaua, asta-i altceva.
Acest: “Te ajut pînă la vară” rostit de Oli către Becali anunţă interimatul. Interimat, provizorat. Cuvinte care definesc peisajul din Ghencea, ediţie 2011. Numai că e greu de crezut că omul care ducea Steaua către semifinala Cupei UEFA a venit să-i antreneze pe Tătă şi Compania doar la meciurile cu Tîrgu Mureş, Gaz Metan sau Braşov. Olăroiu nu este antrenor-pompier, este antrenor de proiect. De aceea, “Te ajut pînă la vară” e spus mai mult pentru Mircea Sandu decît pentru Gigi Becali. Naţionala s-a golit de atractivitate şi de conţinut din momentul în care a intrat în zodia “Grupului unit”. Ca şi noi, Oli ştie că aşa-zisa echipă a tuturor românilor e o cauză pierdută. În prezent şi în viitorul palpabil.
Dincolo de curiozitatea enormă şi cumva vinovată - îşi va rupe şi Oli gîtul în genunea stelistă? - rămîne senzaţia explicită de refuz prin amînare al naţionalei. Steaua nu se refuză, naţionala da. Între aventura cu reprezentativa nereprezentativilor şi sezonul compromis al Stelei, antrenorul a ales a doua variantă. Am impresia că de la semifinala de coşmar cu Middlesbrough, Olăroiu a rămas restant cu nişte schimbări. Au trecut aproape 5 ani şi simte că de data asta nu se va mai lipi de scaun, cum a făcut pe Riverside. Au tre
