- Comentariu - nr. 776 / 5 Mai, 2011 Drum printre oameni Trebuie stiut, stimati cititori, ca in saptamana anuntarii laureatului pentru literatura, atunci cand se stie ca din sutele de nume propuse au ramas doar cinci misteriosi finalisti, se fac, in fiecare an, tot soiul de speculatii si pariuri. Se iau in calcul ratiuni politico-geografice, se fac previziuni pe baze de statistici, jurnalistii isi pregatesc documentari despre scriitori arabi, asiatici sau africani, mai putin cunoscuti, iar in prima joi din octombrie, cei presupusi ca "favoriti" stau langa telefoane, asteptand marea veste de la Stockholm. De multi ani, celebritatea mondiala datorata ponderii literare a facut din MARIO VARGAS LLOSA unul din marii nedreptatiti ai Premiilor Nobel si numele lui a fost adus mereu alaturi de cele ale lui Philip Roth, Amos Oz sau Carlos Fuentes, ca dovada a cantarului dezechilibrat al Academiei Suedeze. Anul trecut, cand nimeni nu se mai astepta, s-a facut in sfarsit dreptate, spre bucuria milioanelor de cititori care-l iubesc pe Llosa pentru romanele, povestirile, eseurile, publicistica si piesele sale de teatru. Tezaurul sau cuprinde 30 de volume pana acum, toate traduse si la noi, incepand inca din 1970. Tin minte ca in anii '80, cand i-au aparut scrierile "Matusa Iulia si Condeierul", "Razboiul sfarsitului lumii" si "Conversatie la catedrala", se faceau cozi lungi la librarii, iar romanele se procurau pe sub mana, lumea vorbind despre el cu entuziasm. Ne incanta modernitatea lor, caci prevala actiunea, povestita pasionant, varietatea modalitatilor narative, virtuozitatea constructiei, tematica fierbinte. Dupa 1990, toate cartile scriitorului peruan au fost traduse in romaneste, unele la scurt timp de la lansare, precum: "Sarbatoarea tapului", "Paradisul de dupa colt", "Ratacirile fetei nesabuite" sau volumele de eseuri "Scrisori catre un tanar romancier", "Adevarul