Moto:

Optimistul: „O să ajungem cu toţii să cerşim!”

Pesimistul: „De la cine bă, de la cine?!”

Ne-am obişnuit cu ştirile care ne confirmă zilnic că în materie de politic şi social suntem o societate bananieră. Ne-am obişnuit cu abuzurile pentru că ele au fost făcute şi mediatizate cu linguriţa, apoi cu lingura si polonicul, aşa cum vechii regi obişnuiau să înghită doze din ce în ce mai mari de otravă pentru a rezista tentativelor de asasinat. Numai că, dacă ei deveneau din ce în ce mai imuni la substanţe nocive, noi am devenit imuni la bun-simţ. Ne-am obişnuit cu aberaţiile, cu sfidarea, cu neputinţa.

Ne-am obişnuit cu contracte prin care însaşi Poliţia română îngraşă fraudulos conturile firmelor de leasing, ne-am obişnuit să nu se finalizeze niciun caz de mare corupţie, ne-am obişnuit să ni se schimbe bordurile dintr-un cartier în altul, ne-am obişnuit ca salariile unor bugetari să fie de 100!!! de ori mai mari ca ale altora, ne-am obişnuit cu pomeni şi campanii electorale penibile, ni se pare banal să fim călcaţi de maşinile americanilor sau ale odraslelor de băieţi deştepţi, considerăm de la sine înţeleasă ideea că studiile universitare pot fi făcute de orice imbecil, ne lăsăm mâncaţi de câini din cauza unor „inimoşi” care invocă drepturile animalelor, ne-am obişnuit cu abuzurile BOR, ne-am obişnuit ca media sa fie plina de toţi semianalfabeţii care îşi dau cu părerea despre orice la orice oră sau de tot felul de „specialişti” de la citit in stele până la Baba Vanga. Am devenit atât de nesimţiţi încât am început să puţim, dar, evident, nu ne simţim singuri mirosul.

Aşa încât tindem să credem că nu se mai poate schimba nimic. Şi aici ne-am împărţit în două mari categorii (tertium non datur): cei care s-au resemnat şi încearcă, la limită, să supravieţuiască situaţiei şi cei care, fără a fi genetic nişte ticăloşi, trec încet, încet, de p