\"Scoală-te, porcule, în picioare! Cum îţi permiţi să stai jos în faţa mea? Stinge ţigara!\". Cu această replică, în martie 1977 generalul de securitate Nicolae Pleşiţă ştergea pe jos cu scriitorul Ion Negoiţescu într-o cameră de anchetă din Calea Rahovei, după ce anterior, pe un ton mieros, i se adresase cu \"domnule\" şi îl invitase să fumeze.

Episodul acestui exerciţiu de umilire este relatat de Ion Vartic în prefaţa la "Straja dragonilor", cartea de memorii a criticului. "Nego" trebuia să dea socoteală pentru homosexualitatea sa - trecută până atunci cu vederea de Securitate -, în urma unui denunţ al tânărului poet Petru Romoşan, cu care avusese o relaţie în urmă cu trei ani. Denunţul a fost însă doar un pretext pentru arestare şi anchetare, după ce îşi exprimase adeziunea faţă de "mişcarea Goma" printr- o scrisoare citită de la microfonul Europei Libere şi în care vorbea despre "exilul interior al atâtor scriitori de valoare, ale căror cărţi nu mai ajung să fie scrise din descurajare". Cu doar două- trei săptămâni înainte de arestarea lui Negoiţescu, pe 18 februarie 1977, un alt scriitor, Nicolae Breban, îi raporta la telefon generalului cum a decurs discuţia prin care avusese sarcina de a-l "tempera" pe Paul Goma, primind laude cu modestie: "Ei, servim cultura şi ţara!". Patru zile mai târziu, într-o altă convorbire interceptată, Pleşiţă îl întâmpina pe Breban grijuliu: "Tot respectul. Ce vă face piciorul?".

Nu aş fi pus faţă în faţă cele două atitudini radical diferite ale torţionarului dacă Nicolae Breban nu ar fi afirmat zilele trecute într-o scrisoare deschisă adresată preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, că ar fi contribuit la eliberarea lui Ion Negoiţescu prin rugăminţile adresate celui care se interesa de starea sa de sănătate. Nu pun aici în discuţie autenticitatea informaţiei, pentru că domnul Breban susţine că