Dirijând Simfonia a II-a de Mahler
La Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg, Valery Gergiev este ţarul muzicii ruseşti, iar pentru scena de concert internaţională este considerat "omul orchestră".
Cu privirea sa magnetică, cu sprâncenele ridicate într-o continuă mină interogativă şi cu barba sa de cuceritor, zboară de pe o scenă pe alta a lumii, aşteptat, adulat, ovaţionat.
Directoratul său la Teatrul Mariinski a însemnat, dincolo de concerte, fondarea de festivaluri, renovarea clădirii, crearea unei săli de concert... Să fii directorul acestui teatru nu este o sinecură. Această instituţie cu 2.000 de angajaţi a fost, ca şi Balşoi, unul dintre instrumentele splendorii comuniste, dar nu şi al Perestroikăi. Dar Rusia iubeşte muzica şi are mai multe fenomene ca Gergiev, gata de orice pentru a o apăra şi a o dezvolta. La 57 de ani, acest nativ din Osetia dirijează instituţia de 20 de ani. Strateg abil, a ştiut să pactizeze atât cu cu autorităţile locale, cât şi cu puterea centrală şi cu Putin, care, de altfel, este originar din vechea capitală imperială căreia i-a rămas ataşat. Ca şi preşedintele Medvedev. De aici frecvente comentarii acerbe asupra relaţiilor şefului de orchestră cu puterea. Dar rezultatul se vede: Mariinski a supravieţuit, s-a dezvoltat, a fost renovat şi mai ales mărit cu un auditorium „excepţional, cu o acustică incredibilă ca un vechi Stradivarius". O mărire pe care Gergiev a obţinut-o de la Elţîn, lăudându-i meritele clădirii din cărămidă roşie, situată în spatele Teatrului Mariinski şi construită de Petru cel Mare, care ar permite teatrului „să se situeze la standardele americane, la nivelul Met din New York" şi atingând astfel coarda sensibilă a preşedintelui. Lucrurile n-au decurs lin. Construirea noului Mariinski a cunoscut destule complicaţii. Arhitectul francez Dominique Perrault, care a câştigat concursul în 2003, a fost înlăt
