Potrivit precizărilor muzeografilor harghiteni, corpurile mumificate au fost descoperite în cursul unor cercetări arheologice făcute în 1994. În subteranul zidit al bisericii dominicane din Vac s-a găsit o criptă despre care nimeni nu ştia nimic, plină cu sicrie bogat ornamentate. În sicriele neatinse de aproape două secole zăceau 265 de persoane. În plus, în interior au fost găsite şi trei animale: o pisică, o gâscă şi o găină, intrate întâmplător şi care nu au mai putut să mai iasă.

Potrivit cercetărilor arheologice, cripta a fost construită în perioada 1729-1731 şi folosită ca loc de veci timp de un secol şi jumătate. Intrarea criptei a fost zidită în 1838 iar existenţa ei fusese treptat uitată, până în 1994, când a fost descoperită. Pe fiecare dintre sicrie este indicată vârsta, sexul, şi cauza morţii. În cele mai multe cazuri este vorba despre tuberculoză, fapt dovedit ulerior şi de imunologii care au participat la cercetări. Printre cei îngropaţi se află şi bebeluşi, dar şi persoane în vârstă, cel mai bătrân fiind un bărbat de 95 de ani. Bizareria mumificării cadavrelor de la Vac a fost exoplicată ulterior de arheologi şi de biologi. Cei aşezaţi în cripta bisericii dominicane de la Vác s-au mumificat pe cale naturală, fără urmă de intervenţie umană. Mumificarea naturală a fost posibilă datorată microclimatului unic al criptei şi modului înmormântării.. În urmă cu 200 de ani, aşa cum era obiceiul vremii, în sicrie se aşternea un strat gros de talaş şi rumeguş, materialul lemnos absorbind lichidele din corpurile neînsufleţite. Astfel, în loc să se descompună, cadavrele s-au uscat treptat, procesul fiind favorizat şi de temperatura reklativ constantă şi de o minimă circulaţie a aerului în criptă, În plus, c onţinutul de terpenoid al lemnului de pin a oprit răspândirea sporilor şi a bacteriilor, ajutând la procesul de mumifiere naturală.

Potrivit p