În istorie, brăilenii vor rămâne „eroi“. Moartea lor a fost însă inutilă şi absurdă. Cinismul unor „emanaţi“ şi prostia unorofiţeri au transformat bucuria eliberării de dictatură în tragedie. Diversiunea teroristă a inflamat spiritele în toată ţara. „Martirii“ de la Brăila sunt, în primul rând, victimele acestei diversiuni.

Când vine vorba de revoluţii, sociologii accentuează importanţa primului mort şi a primului foc de armă. La Brăila, primul foc s-a auzit în seara de 23 decembrie 1989 (ora 19.00), iar primul om a căzut mort câteva secunde mai târziu.

Apoi, tumultul morţii s-a dezlănţuit în cele mai ciudate moduri cu putinţă. Au murit oameni până la 30 decembrie. Ca şi când marile masacre făcute de Armată n-ar fi fost de ajuns, la Brăila au fost civili împuşcaţi în casele lor, pe stradă, în timp ce-şi aprindeau ţigări, în timp ce conduceau maşini, au fost împuşcaţi în joacă sau când îşi reglau antenele de televizor ca să „prindă" Revoluţia.

S-a murit pe apă, dar şi pe uscat. Un bărbat a pierit pentru că un „revoluţionar" înarmat s-a împiedicat pe scări şi a descărcat arma involuntar.

Moartea domnului Preoteasa

În multe locuri din România, Revoluţia a fost folosită de unii pentru răzbunări sângeroase. Un astfel de caz s-a petrecut şi la Brăila, în ziua de 24 decembrie. Un fost miliţian de la Arestul Brăila a fost condus către moarte de cei pe care-i trimisese după gratii.

Cristian Popescu, primul lider al răniţilor din Revoluţia de la Brăila, ne-a povestit: „Dumitru Preoteasa a fost împuşcat prin uşă de Pompiliu Biolan şi de un membru al Gărzilor Patriotice.

A fost singurul om linşat din Brăila. După ce a fost împuşcat, a fost scos din casă şi bătut de oameni, în stradă. A murit a doua zi la spital. A fost bătut pentru că a fost şeful Arestului. N-a murit de glonţ.

S-au dus nişte derbedei la Biolan şi au spu