Peste fix 10 zile, toată păruiala publică şi loviturile pe sub masă din partidul de la guvernare se vor transforma în pupat Piaţa Independenţei, că doar suntem patria lui Caragiale. Sursa: capital.ro

Cel care va câştiga va fi actualul sau viitorul premier al României. Cel care va câştiga va fi singurul care va avea cheiţa de la puşculiţa bugetului de stat. Iar pierzătorii vor zbura de la AGA, de la şpagă şi vor ajunge, subit, inexplicabil, tulburător - la sapă. Sapă de lemn.

Tragedia guvernului Boc este că, deşi a avut în frunte un personaj foarte dispus să îşi bată cuie în talpă, politic vorbind, pe diverse teme, a obţinut rezultate modeste după unii, controversate după alţii. După scotoceli îndelungi, pot spune şi ceva lucruri bune: a ieşit foarte bine programul "Prima Casă", anumite elemente ale Codului Muncii şi eventual programul cu tinerii antreprenori. În schimb, au ieşit foarte prost episoade gen tăierea ajutorului pentru nou-născuţi şi tăierea pensiilor militare. Însă cei mai înfocaţi susţinători compară realitatea modestă cu hăul virtual - adică ce s-ar fi întâmplat dacă guvernul nu intervenea. Comparaţia nu ţine, e subţire. Românul obişnuit este precum într-un banc în care a încercat câte puţin din fiecare supliciu. Nu am ales nici să tăiem salarii şi pensii, nici să ridicăm taxe. În schimb, am făcut câte puţin din toate. Ce-i drept, însă, măcar nu ne-am scufundat de tot.

În mod bizar, chiar susţinătorii lui Traian Boc, cum l-a denumit savuros Anca Boagiu, arată spre Cotroceni când susţin candidatura - nu spre omul care candidează. De altfel, atunci când Traian Băsescu a spus că la partid, după ce a plecat el, nu a mai rămas decât câinele Vasile, l-a omis probabil voit pe buldogul Vasile, cel acuzat de "foame de putere", deşi se autocaracterizează ca un "soldat credincios partidului". Dacă Vasile Blaga devine preşedintel