6 februarie 2003 e data la care Gigi Becali se instala înGhencea. La puţin timp după aceea rostea următoarea frază: "Dupăce-am văzut filmul cu Mihai Viteazul, mi-am zis că vreau să fac şieu pentru România ce-a făcut Mihai Viteazul. Sau măcar AmzaPellea". A ieşit până la urmă film indian, în care toată lumeacântă la început şi plânge acum, la final.
Acesta este al cincilea campionat care se va încheia pentru Steauafără titlu şi, mai mult, e un an care se poate termina şi fărăSteaua în cupele europene! Echipa din Ghencea nu a murit caentitate, dar este evident că a pierdut pe drum spiritul care ofăcea atât de specială în trecut. Şi, din păcate, e foarte puţinprobabil că îl va mai regăsi vreodată. Oricum, este evident că nuîl va regăsi atâta vreme cât la loja cu fereastră acţionabilă seregăseşte Gigi Becali.
Aveţi mai jos lucrurile pe care le-a pierdut Steaua în cei opt anicu Becali în frunte, care pot fi interpretate şi ca explicaţiipentru decesul din acest an.
Discreţia
Conducătorii Stelei aveau drept marcă motto-ul "Tacem şi facem!".Îi vedeai rar pe la TV sau prin ziare, declaraţiile erau seci şifără concesii informaţionale, iar despre transferuri aflai cândrespectivul jucător se prezenta cu geanta la stadion. "Dacă îmi ieitelevizorul, mă omori!", spune Gigi Becali şi spune totul.
Alegereaoamenilor din conducere
În trecut, şi graţie apartenenţei militare, Steaua, prin numărulsău 1, îşi alegea conducătorii după un anumit tipar. Chiar şi învremuri proaste erau aduşi în fruntea clubului oameni cu o anumităexperienţă. Între, şi nu considerăm cel mai notoriu exemplu dintrecut, Tică Dănilescu şi Valeriu Argăseală sunt diferenţele dintrebombardierul Aurora şi TAB-ul românesc. Asta în timp ce MihaiStoica este o glumă tot mai proastă.
Căutareainteligentă de jucători
"Am zis: hai să-i aduc şi lui Virgil
