Problema riscului valutar i-a determinat pe oficialii UE să pregătească interzicerea creditului în valutăîn ţările ECE, lucru confirmat şi de BNR.

România a încheiat un acord de 20 miliarde euro cu Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană şi Banca Mondială, iar cea mai mare parte s-a dus în rezerva BNR. O parte din aceşti bani au fost folosiţi pentru stabilizarea cursului de schimb, lucru ce a protejat debitorii împrumutaţi în euro, fie ei persoane fizice sau companii. Poate că dacă România ar fi fost prinsă de criza financiară cu mai puţine credite în valută, poziţia în faţa investitorilor ar fi fost una mai bună.

Însă, când dobânzile la lei sunt ridicate, creditul în valută - îndeosebi în euro, pare a fi soluţia la îndemână pentru cei care vor să-şi cumpere o casă, ori se împrumută pe termen lung.

Cum a evoluat creditul

Statistica BNR ne arată că între 2000 şi 2005 creditul acordat populaţiei creştea cu ritmuri anuale medii de 115,3% (82,4% real), pornind, e drept, de la o bază exterm de redusă: 177 milioane euro. În 2005 creditul de consum creştea cu 74% (pondere de 73% în total credit populaţie) şi avea un sold de aprox 16 mld. lei, iar cel pentru locuinţe (cam 1/4 din totalul creditului acordat populaţiei) cu 30% la 5 mld. lei. BNR remarca atunci, în raportul anual, că se observă un avans important al creditului în valută, pentru că nici atunci ratele de dobândă la lei nu erau prielnice împrumuturilor pe termen lung. Pe atunci, 42% din creditul acordat populaţiei era în valută.

În 2006, creditul creştea în termeni reali cu 75% şi creditul de consum îşi majora ponderea la 80% din totalul împrumuturilor acordate populaţiei de 38,4 miliarde lei în decembrie (consum şi locuinţe). Ponderea creditului în euro a scăzut la 41% în total, şi s-a înregistrat u avans al împrumuturilor în lei şi în zona creditului ipotecar/imobiliar