Biografia şi bibliografia prozatorului, istoricului literar, eseistului şi epistolografului Dinu Pillat (1921–1975) continuă să rămână incompletă fără o cercetare temeinică în arhivele şi bibliotecile particulare, cât şi în cele ale Ministerului de Interne şi ale Securităţii Naţionale, unde, cu certitudine, se află manuscrise, însemnări, pagini de jurnal, documente şi, desigur, epistole primite sau trimise de unul dintre cei mai însemnaţi intelectuali ai secolului douăzeci.

Lecturile lui Dinu Pillat din marile literaturi ale lumii, ambianţa din familia sa şi întâlnirea cu G. Călinescu au constituit, desigur, trepte esenţiale ale devenirii sale intelectuale şi spirituale, care au fost brutal întrerupte de urmăriri, încercări şi supravegheri absolut gratuite şi care au dus, finalmente, la izolarea unui cărturar din cei foarte rari şi aleşi.

Biografia sa este, până acum, lacunară, lipsită de anumite repere, extrem de preţioase, şi, evident, de un bogat şi divers material documentar, care, odată descoperit, va contribui la elucidarea şi întregirea profilului de autentic creator al celui ce a scris Moartea cotidiană.

Bibliografia, deşi nu prea bogată, este totuşi incompletă graţie unor cercetări sporadice şi nu o dată la întâmplare.

În curând se vor împlini opt luştri de la trecerea în eternitate a acestei fiinţe aşa de impresionabile şi aşa de delicate, iar bibliografia sa se augmentează cu noi şi revelatoare contribuţii.

Un fapt, convingător, îl constituie un amplu eseu – Evoluţia romanului românesc (1855–1936) 1, atent elaborat şi structurat după canoanele timpului şi publicat în perioada când era elev la Liceul „Spiru Haret“ din Bucureşti.

De asemenea, e necesar să precizez că fiecare epistolă scrisă şi trimisă de istoricul literar Dinu Pillat se constituie, în chip absolut, într-o poziţie bibliografică, ceea ce e şi cazul celo