Leziunile articulare cauzate de traumatisme sau de bolile degenerative de tipul artrozei pot fi diagnosticate, dar şi tratate cu ajutorul artroscopiei. Intervenţia permite vizualizarea interiorului articulaţiilor.
Imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este prima metodă de diagnostic recomandată de ortopezi când există suspiciunea de leziune articulară. Uneori însă, IRM-ul nu arată nicio modificare la nivel articular, deşi persoana acuză dureri. În asemenea cazuri, până în anii '90, era necesară deschiderea articulaţiei pe cale chirurgicală. Acum, există posibilitatea de a efectua o artroscopie pentru un diagnostic cert.
Ea este tot o intervenţie chirurgicală, care se efectuează în blocul operator, sub anestezie regională sau generală (la indicaţia medicului), dar de amploare mult mai mică, deci mai puţin traumatizantă. Artroscopul, dispozitivul utilizat, este un endoscop format dintr-un tub cu fibră optică, prevăzut cu o cameră video în capăt şi cu un fascicul luminos. El se introduce în articulaţie printr-o incizie, iar imaginile pe care le captează sunt transpuse pe un monitor care permite medicului să se ghideze în articulaţie.
Permite o recuperare mai rapidă
Cu acelaşi artroscop, căruia i se ataşează instrumente chirurgicale, pot fi tratate leziunile articulare. Această procedură este utilizată tot mai mult în detrimentul celei clasice, întrucât articulaţia nu trebuie deschisă în totalitate şi inciziile au dimensiuni foarte mici, reducând de trei-patru ori timpul de recuperare. Intervenţia se realizează în ambulator şi este decontată de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. Însă anumite implanturi pentru tratamentul artroscopic al afecţiunilor articulare nu sunt decontate.
Nu este lipsită de riscuri
Ca orice intervenţie chirurgicală, şi artroscopia implică anumite riscuri. Pe lângă accidentele care pot apărea în
