Experienţa Panama a început ciudat, şi nu are nimic împotrivă să continue la fel. Am plătit o viză inexistentă, am mâncat o brânză ilegală şi era cât pe-aci să mă dau cu avioneta prezidenţială. Sursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREASursa: LIANA OPREA

1 /.

Pistolul din pantaloni

În tumultul static al zilei trecute, mi-a scăpat altă particularitate: într-un avanpost pierdut în Caraibe, ca Puerto Obaldia, toţi bărbaţii purtau tricou. Pentru că e interzis să-ţi dezveleşti pectoralii în public, exceptând locurile special amenajate pentru plajă. N-aş şti să spun de ce, America Latină nu m-a şocat până acum ca pudibondă. Nu e voie nici să porţi pantaloni largi, dar aici am o explicaţie, extrasă de la recepţionerul pensiunii: astfel de veşminte încăpătoare pot ascunde arme sau alte obiecte ilicite.

Asta nu pare să impresioneze rata infracţionalităţii în Panama Ciudad, totuşi, reiese din spusele lui. Când ies să beau o cafea câteva străzi mai încolo, fata de la bar mă avertizează: nu te duce în oraşul vechi. Sau, dacă te duci, ia un taxi, altfel e periculos.

Planeta singuratică nu e aici

Mă simt de parcă tocmai am venit în capitală după o şedere îndelungată la ţară. Mă uit la oraş cu ochi rotunzi şi dau să cred tot ce mi se spune. Şi până acum localnicii au fost foarte vorbăreţi şi amabili, însă, cumva, parcă îşi cer scuze pentru oraşul lor, insistând cu atenţionări şi avertismente. Încep să mă întreb dacă nu e vorba de un complex. Ca să elimin confuzia decid că e timpul să plec spre alte peisaje. (Nu m-am dat în vânt niciodată după oraşele mari. M-am născut în Bucureşti, în Sectorul 4, am copilărit în Sălăjan şi locuiesc în Pantelimon, şi tot nu m-am obişnuit cu Bucureştiul.)

Dar încotro? La masa de alături, un cuplu de englezi între două vârste îşi beau ceaiul. Regula, atunci când călătoreşti fără plane