Linia de fabricaţie muniţie NATO de la Societatea UM Cugir SA asigură în prezent doar un procent cuprins între cinci şi 10 la sută din cifra de afaceri a societăţii. Costurile investiţiei în această linie NATO, plus restanţele istorice la bugetul de stat ale societăţii se ridică la aproximativ 100 de milioane de dolari.

Linia de producţie muniţie NATO trebuia să asigurea viitorul industriei de armament de la Cugir. Din păcate, nici la 10 ani de la demararea investiţiei nu s elucrează la capacitate maximă. Motivul o reprezintă faptul că linia a fost construită pe calibre care nu au fost şi nici nu sunt utilizate la scară ridicată în domeniul armamentului.

Costul investiţiei, începută în anul 2001, a fost de aproximativ 20 de milioane de dolari, bani garantaţi de Statul Român prin Ministerul de Finanţe. Pentru că linia a început producţia abia în 2010, datoria acumulată apasă greu pe situaţia financiară a societăţii. Ministerul Finanţelor a plătit suma respectivă investitorilor din Belgia, iar acum recuperează banii de la beneficiarul investiţiei, SC Cugir SA.

Demersuri pentru obţinerea atestatului de calitate internaţional

„S-a realizat fără să se prospecteze profesionist piaţa. Am avut un mare handicap să omologăm producţia pentru piaţa din România, dar şi să demarăm procesul de obţinere a atestatului calitativ şi tehnic la nivel internaţional. Sunt pieţe unde este nevoie de acest atestat. Sperăm să îl obţinem până la sfârşitul anului 2011“, a declarat Nicolae Conţan, directorul general al SC Cugir SA.

Munţia fabricată pe această linie este exportată în Asia şi Africa, dar după obţinerea atestatului se speră la intrarea pe pieţele dezvoltate din vestul Europei şi din America de Nord. „Faptul că a fost pusă în funcţiune cu întârziere a provocat mari probleme financiare. Penalităţile şi majorările de întârzier