Realitate şi ficţiune

În LETTRE INTERNATIONALE (ediţia română / primăvara 2011), găsim un amplu grupaj sub genericul Pagini autobiografice, grupaj introdus de editorialul lui B. Elvin intitulat Către cititorii noştri. Sunt reproduse aici texte interesante care pun în discuţie raporturile diferiţilor autori/creatori cu propriile lor biografii şi cu istoria trăită. Putem citi, între altele, un remarcabil dialog al lui François Truffaut cu Bert Cardullo (de fapt ultimul interviu acordat de regizor, în 1984, anul când va înceta din viaţă, răpus de cancer), dar şi confesiunile lui Javier Cercas, cel care a scris „Anatomia unei clipe”. Într-un prolog, scriitorul spaniol aduce date importante despre facerea acestei cărţi consacrate puciului eşuat de la 23 februarie 1981, când forţe conservatoare au încercat să reinstaureze franchismul. Iniţial, Cercas a vrut să scrie un roman despre lovitura de stat nereuşită. („Nu există romancier care să nu fi avut senzaţia orgolioasă că realitatea îi cere un roman, că nu el caută un roman, ci romanul îl caută pe el.” – mărturiseşte Cercas.) A şi aşternut pe hârtie patru sute de pagini (un fel de un nou „Cei trei muşchetari”, constată cu autoironie scriitorul), dar a renunţat la ele, a studiat în amănunt tot ce se întâmplase şi şi-a dat seama că trebuie să păşească pe o altă cale, aceea a cărţii-document, a relatării precise („Mi-a luat mai mult timp să pricep ceva şi mai important: că evenimentele de la 23 februarie conţineau în sine toată forţa dramatică şi tot potenţialul simbolic pe care-l cerem literaturii”). Avem, în fond, o dezbatere binevenită despre realitate şi ficţiune, despre felul în care putem sau nu să transferăm realitatea istorică în ficţiune.

De citit

Din numărul 1-2/ 2011 al BUCOVINEI LITERARE, semnalăm un interviu cu Constantin Abăluţă („Neaşezarea societăţii şi a ar