Mai toţi ageamiii care cer o licenţă TV la CNA vorbesc de parcă ar avea BBC-ul în portofel.

Când l-am auzit pe Elan Schwartzenberg, proaspătul patron al postului Realitatea TV, că îşi doreşte ca „această televiziune să fie un CNN local", am avut senzaţia că urmăresc un film serial (prost), care nu se mai termină.

În presa noastră dezorientată şi isterică, a devenit un obicei să invoci un nume mare, să te fofilezi pe sub mantaua unui brand puternic, să pocneşti nişte sintagme corporatiste numai ca să-i laşi cu gura căscată pe proşti şi să devii memorabil preţ de o zi. Când vine vorba de ştiri, două sunt reperele „aspiraţionale" în piaţa autohtonă de televiziune: BBC şi CNN. De la manageri la producători, de la patroni la băgători de seamă, toţi se bat cu cărămida în piept că cele două instituţii le sunt modele profesionale. Nu-i doare gura să mestece „BBC" şi „CNN", fără să se înece. Serialul prost, care nu se mai termină, are mai multe personaje decât „Tânăr şi neliniştit".

În aprilie 2004, Valentin Nicolau, preşedintele de atunci al TVR, declara pentru revista „22": „Cred că pentru Televiziunea Publică reţeta este o combinaţie între acurateţea şi precizia BBC şi sclipirea televiziunii italiene sau spaniole". Peste un an, Nicolau era debarcat de Alianţa D.A., ajunsă la putere, reproşându-i-se obedienţa faţă de Adrian Năstase. După cum arată în prezent TVR (trecută prin mâinile a trei şefi numiţi politic), „reţeta" lui Valentin Nicolau este înduioşătoare şi comică. TVR n-are nevoie de reţete, este o sculă a Puterii.

Altă mostră de îngâmfare şi ipocrizie: „Cred că cetăţeanul român plătitor de taxe ar merita o televiziune de genul BBC-ului". Replica aparţine lui Cătălin Avramescu, şeful Cancelariei Palatului Cotroceni („Adevărul", februarie 2010). Pe atunci se duceau lupte grele pentru debarcarea lui Alexandru Sassu din fruntea TVR şi „artil