Se poate spune că Vasile Blaga a fost într-o anumită perioadă a istoriei PDL, „copilul teribil” al acestuia. Biografia actualului candidat la preşedinţia partidului cuprinde doar trepte pe care acesta a urcat şi mai puţine trepte coborâtoare.

Cariera lui Emil Boc este palidă şi nesemnificativă în comparaţie cu cea a lui Vasile Blaga, supranumit, fără ironie şi uneori cu teamă: „ buldogul”. La vârsta de 25 de ani, Vasile Blaga păşea pe poarta Înteprinderii Mecanice din modestul oraş bihorean „ Doctor Petru Groza”. Localitatea fusese investită cu rang de oraş doar în memoria fostului prim-ministru Petru Groza, demnitar comunist de mare popularitate, născut în comuna cu nume neaoş românesc: Ştei. Până în 1990, nimic din cariera inginerului mecanic Vasile Blaga nu prevestea că acesta ar avea ambiţii profesionale şi politice deosebite, deşi între timp devenise director comercial al întreprinderii. Schimbarea de regim i-a permis lui Vasile Blaga ieşirea la rampă şi punerea în valoare a unei însuşiri naturale: tupeul ridicat la nivel de atitudine. Altfel, nici nu ar fi fost posibil ca un modest inginer dintr-un oraş mic de provincie, cu câteva blocuri şi un complex comercial cu restaurant muncitoresc, să ajungă ministru de interne al României şi „vioara a doua” în partidul de guvernământ. Ascensiunea liderului PDL pare a fi o întruchipare a visului american în România. În realitate nu este decât o ascensiune datorată climatului politic românesc din ultimii douăzeci de ani, viciat, ipocrit şi instabil, care a permis urcarea pe podium a celor care au ştiut, cu tupeu şi cinism, să aplice în practică o demagogie românească perfidă.

Imaginea publică a lui Vasile Blaga pare a fi aceea a unui om permanent stăpân pe situaţie, care ţine strâns hăţurile de la căruţă, obişnuit ca toţi cei din jur să îi execute necondiţionat ordinele. Personalitatea buldogului este mult