Dacă iarna, în apartamentul nostru, e prea frig, avem de-a face cu un disconfort care poate avea urmări asupra sănătăţii. Dar nici căldura (prea) mare nu e sanogenă. Mai mult, după cum relatează LE GENERALISTE într-un articol din nr. 998, cercetătorii occidentali acuză creşterea temperaturii din locuinţe ca fiind un factor favorizant al obezităţii. Un studiu ce a cuprins perioada 1978–2008 a arătat că în apartamentele din Marea Britanie, de pildă, temperatura medie din livinguri a crescut de la 18,3°C la 19,1°C, iar în camerele de locuit (dormitoare) – de la 15,2°C la 18,5°C. (...)
Dacă iarna, în apartamentul nostru, e prea frig, avem de-a face cu un disconfort care poate avea urmări asupra sănătăţii. Dar nici căldura (prea) mare nu e sanogenă. Mai mult, după cum relatează LE GENERALISTE într-un articol din nr. 998, cercetătorii occidentali acuză creşterea temperaturii din locuinţe ca fiind un factor favorizant al obezităţii. Un studiu ce a cuprins perioada 1978–2008 a arătat Publicitate că în apartamentele din Marea Britanie, de pildă, temperatura medie din livinguri a crescut de la 18,3°C la 19,1°C, iar în camerele de locuit (dormitoare) – de la 15,2°C la 18,5°C. În SUA, media temperaturii din camerele de zi a rămas relativ constantă, dar în încăperile celelalte a crescut de la 18,3°C, la 20,2°C. Dar ce legături există între acestea şi supraponderalitate? Cel puţin două: consumul de energie al organismului este invers proporţional cu temperatura mediului ambiant, iar rolul grăsimii viscerale este mai important decât se credea. Căci, spre deosebire de ţesutul adipos „obişnuit“, care serveşte, în special, la stocarea energiei, grăsimea viscerală este un adevărat organ termogenic: ca să „ardă“ are nevoie de… frig. O experienţă întreprinsă în SUA a demonstrat că o scădere a temperaturii ambiante de la 22°C la 16°C a activat grăsimea viscerală la
