În Siria, vineri în mai multe oraşe ale ţării au fost organizate noi manifestaţii în cadrul aşa numitei "Zile a Sfidării". Au fost ciocniri între opozanţii regimului şi forţele de ordine. Cel puţin şase protestatari au fost ucişi, iar mai mulţi au fost grav răniţi în oraşul Homs. Vineri a fost reţinut la Damasc Riad Seif, una din principalele figuri ale opoziţiei siriene.
Tot ce se întâmplă sau se va întâmpla în Siria va avea repercusiuni asupra tuturor revoluţiilor arabe, asupra procesului de pace israeliano-palestinian, asupra relaţiilor arabo-turce, arabo-arabe şamd. Pe scurt, ţările arabe vor să evite să ia poziţie pentru ca aceasta să nu se întoarcă mai târziu împotriva lor. O destabilizare a Siriei, spun specialiştii, ar avea consecinţe directe şi imediate asupra Libanului, Irakului şi Iordaniei.
În Liban ar putea reînvia războiul civil, în Irak terorismul ar putea câştiga teren iar în Iordania securitatea ar avea de suferit. Câtă vreme nu se schiţează la orizont un scenariu mai clar, o preluare de ştafetă - cum a fost în Tunisia sau în Egipt - liderii din zonă sunt reticenţi în a se angaja, în a lua poziţie contra. Mai ales că regimul de la Damasc nu a ezitat în trecut, când s-a aflat în dificultate, să-şi arate colţii, să se joace cu focul şi să semene zâzanie prin vecinătate.
De aceea, trebuie precizat totuşi că preşedintele-dictator Bashar al-Assad nu mai are foarte mulţi amici în regiune: Iranul, mişcarea Hezbolah şi Hamasul - iată la ce se reduce grupul de prieteni ai Siriei. În sfârşit, e puţin probabil ca Liga Arabă, confruntată cu tot atâtea crize interne câte revoluţii există la ora actuală în lumea arabo-musulmană, să aibă un cuvânt de spus.
De altfel pentru a-şi demonstra parcă şi mai mult neputinţa în faţa schimbărilor care se petrec în sânul ei, organizaţia şi-a amânt reuniunea anuală. Prevăzut în aceste zile în Ira
