La Washington se deschid lucrările Senatului, iar momentul se cuvine marcat cu fast. Vicepreşedintele Joe Biden e amfitrionul sărbătorii. Afabil, destins şi curtenitor. Printre musafirii veniţi acolo cu familiile, un ţânc de vreo cinci anişori. Neastâmpărat foc şi curios cât zece. Prichindelul se zbenguie ghiduş, şi într-un moment de neatenţie şterpeleşte hârtiile pe care era scris discursul înaltului demnitar. Gazda mimează îngrijorarea, se zbuciumă, chipurile, de ceasul rău, prins fără fiţuică. Copilul îşi ţine cu străşnicie "prada" între degeţelele gracile şi nici vorbă să cedeze. Chicoteşte zburdalnic şi fuge prin imensa încăpere. Adjunctul lui Obama îl ademeneşte în cursă, pitindu-şi în palmă o monedă. "Dacă ghiceşti unde am ascuns-o, e a ta !", îl îmbie amăgitor pe micuţ şi-i întinde mâinile strânse în pumni! Zvârluga se opreşte din ţopăială, cam neîncrezător, dar în cele din urmă intră în jocul maturului său "licurici". Ca-n fiecare film american, sfârşitul este "happy". Puştiul nimereşte ascunzătoarea bănuţului şi premiul este chiar moneda momeală. Se săvârşeşte schimbul, şi lumea râde hollywoodian, cu dinţii dezveliţi dezinvolt până la gingii.
Scurta secvenţă e mai mult decât o ştire sprinţară, pescuită de televiziunile noastre de nişă. Al doilea om al Americii a predat în direct lecţia de bază a capitalismului: câştigul din orice! Şi reciproc, de e posibil! Başca amoralitatea tranzacţiei, întrucât banul trebuie să circule dincolo de zăplazurile eticii. Vasăzică, un pişpirel ia ceva ce nu-i aparţine şi nu păţeşte nimic. Măcar o privire mustrătoare sau o dojană aspră, o palmă lămuritoare. Nicidecum. Dimpotrivă, cei din jur, oameni în toată firea, se amuză senin, încurajându-l pe "delincvent". Culmea, dar ştrengarul are şi de câştigat din furtişagul inocent. Aşadar, scopul scuză mijloacele, contează numai profitul şi respectarea cuvântului dat.