Pe baza studiului documentelor din arhivele CIA, ale serviciilor speciale şi partidelor din ţările ex-comuniste, istoricul american Larry L. Watts a publicat cartea "Fereşte-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului sovietic cu România". Publicată întâi în SUA, lucrarea răstoarnă multe din tezele şi teoriile puse în circuit de istoriografia şi politologia post-comunistă. Reproducem în cele ce urmează un fragment din versiunea românească, în curs de apariţie la Editura RAO. (L.B)
La Conferinţa Naţională a Partidului, din vara anului 1972, Ceauşescu a postulat caustic că, în timp ce de la "imperialişti" poate fi de aşteptat să atace naţionalismul ca pe un obstacol în calea dominaţiei lor, "criticarea naţiunii de către cercurile progresiste şi chiar marxist-leniniste nu este de înţeles". El a declarat că, deoarece naţionalismul rămânea "un factor principal în lupta pentru schimbări democratice şi revoluţionare care produc progresul social", toate partidele comuniste "trebuie să fie exponenţi reali ai intereselor naţionale şi să afirme cu hotărâre noile caracteristici ale naţiunii":
"Nu poţi fi internaţionalist dacă nu-ţi iubeşti propria naţiune şi nu lupţi pentru... construirea noii naţiuni socialiste şi comuniste. Totodată, nu poţi fi simbol al luptei pentru interesele naţiunii dacă nu acţionezi ferm pentru dezvoltarea cooperării cu celelalte naţiuni, pe baza egalităţii depline în drepturi şi a respectului mutual".
Ceauşescu a afirmat deschis că "existenţa unui singur centru de putere nu mai este posibilă" şi a reiterat chemarea pentru relaţii "de tip nou", argumentând că în timp ce relaţiile capitaliste se bazau pe "dominaţia celor slabi de către cei puternici, pe inegalitate şi exploatare, pe oprimarea unui popor de către altul", relaţiile între ţările socialiste nu trebuiau "să se bazeze pe inegalitate şi opresiun
