Propunerea de dublare a tuturor filmelor a stârnit reacţii vehemente. Pe Facebook a fost creată o pagină contra proiectului de lege.
O aberaţie: legea dublării filmelor la TV
Puţine idei au reuşit să dea naştere unor reacţii unanim atât de contrare, precum legea depusă la Camera Deputaţilor de către parlamentarul PSD Victor Socaciu. Reprezentanţi ai lumii artistice, specialişti în comunicare, profesori de limbi străine, lingvişti, cu toţii sunt ferm împotriva schimbării modului în care românii îşi văd filmele la televizor. O petiţie „Stop Legii dublării filmelor Victor Socaciu" a fost postată online, iar pe Facebook a fost creată pagina „Vrem să citim, nu s-auzim".
Legea iniţiată de Victor Socaciu prevede că „operele cinematografice în limbi străine vor fi traduse în limba română, prin procedeul dublajului", urmând ca CNA (Consiliul Naţional al Audiovizualului) să urmărească respectarea şi aplicarea acestei prevederi. Până şi un reprezentant al CNA, vicepreşedintele Ioan Onisei, spune că ideea „nu e una tocmai fericită".
Cu jumătate de gură, casele de producţie care s-au ocupat până acum de dublarea unor filme (mai ales animaţie) admit că ideea le-ar fi profitabilă. Andrei, manager la o astfel de casă de producţie, spune de pildă că acest proces i-ar aduce bani în plus, dar în particular, el nu ar dori să se uite la filme dublate. „Subtitrarea poate să aibă costuri de producţie zero, în timp ce dublarea costă destul de mult. Chiar şi fără vedete, 90 de minute de film dublat costă peste 1.000 de euro", afirmă el.
Alţi producători sunt cu totul împotriva ideii, din motive estetice. Virginia Vasilache, reprezentant al Casei de producţie Audio-Sys, care dublează în mod curent filme şi seriale de televiziune destinate copiilor şi adolescenţilor, se pronunţă în schimb net în favoarea „legii Socaciu". „Cred că toată lumea ar ave
