Un oltean care de 20 de ani locuieşte în Peninsulă povesteşte despre condiţiile de muncă din străinătate şi explică motivele care îl determină să nu se întoarcă în România.

Cristian Sandu (48 de ani), din comuna doljeană Sadova, a părăsit România pentru Italia în urmă cu 20 de ani. Şi-a luat soţia, cei cinci copii, a lăsat în urmă o gospodărie şi a plecat peste hotare, sperând la o viaţă mai bună. Odată ajuns printre străini, şi-a căutat un loc de muncă. În câteva săptămâni, un patron din Fogia l-a angajat în agricultură. "Sap, culeg iarba, roşii, tot ce făceam şi acasă, numai că aici sunt plătit cu 20 - 30 de euro pe zi, în funcţie de cât muncesc. Îmi ajung, cu banii ăştia aici îmi umplu frigiderul cu mâncare, în România mori de foame, abia de asiguri o masă pentru familie", spune Cristian, care luna trecută a venit în ţară pentru câteva zile.

"Am simţit că e criză"

Bărbatul recunoaşte că nici în Italia nu mai e ca pe vremuri, "am simţit că e criză. Înainte făceam câte 2.000 de euro pe lună, acum scot peste 1.000 de euro, chiar 1.500. Dar e bine, că mai ia şi femeia, mai iau copiii şi se adună", povesteşte Cristian. Locuieşte într-o baracă, unde are condiţii minime de trai: o baie, bucătărie şi o cameră unde stă cu soţia. Restul familiei are baracă separată, "că n-avem toţi loc într-una. Nu e confort ca acasă, dar mai bină stăm aşa cum stăm, ştim că avem ce mânca şi că putem să punem un ban deoparte" , mărturiseşte Cristian. Nu are de gând să se întoarcă în ţară, "mai stăm câţiva ani pe-aici, în niciun caz nu aş veni în România de tot. Poate peste vreo şase ani, când ne-o fi mai bine şi ne-om mai realiza", a încheiat Cristian.