Oamenii au moduri diferite de a trece peste greutăţi, supărări, necazuri. Au şi moduri diferite de a înţelege unele aspecte, fenomene, situaţii.

Au şi moduri diferite de a percepe realitatea, de a vedea culorile, de a simţi gustul alimentelor, de a simţi căldura, frigul, bolile.

Unora le lipsesc unele capacităţi, altora le prisosesc, alţii au capacităţi extrasenzoriale. Unii au o capacitate diferită de a suporta durerea, de a se bucura, de a se manifesta, exterioriza. Au temperamente diferite, viteze de reacţie diferite la diferiţi stimuli şi pericole, reacţionează în mod diferit, găsesc soluţii diferite, percep răul şi binele, frumosul şi urâtul în mod diferit, au scări ale valorilor diferite. Oamenii gândesc diferit, au gusturi diferite, sunt atraşi sau dezagrează aspecte diferite. Oamenii au amprente digitale,verbale, comportamentale, sanguine, biologice, cromozomiale diferite. Practic nu există doi oameni la fel.Nu există nici gemeni identici şi nici clonele nu pot fi identice, deşi au anumite amprente comune. Şi atunci, se pun două întrebări: Cum de ne înţelegem între noi cei care ne înţelegem şi cum de nu ne înţelegem, cei care nu ne înţelegem. Pare paradoxal, dar ambele întrebări, deşi la prima vedere se anulează reciproc, îşi au logica lor.

Este de mirare că la atâta diversitate, la atâtea diferenţe existente între ei, oamenii găsesc totuşi atâtea puncte comune, iar unii dintre ei, dând vina pe sex, găsesc suficiente motive pentru a forma, cel puţin la nivel spiritual, declarativ şi în procentaje diferite, un singur trup, o unitate biologică numită familie. În afară de spaţiu, interese, mediu, timp, scopuri, idealuri, principii, trecut, prezent, viitor, pericole, sentimente, atracţie, nimic nu ne uneşte, (iar ce ne uneşte uneori ne şi desparte) suntem entităţi diferite, cu structuri interne, convingeri diverse. Şi mai mult decât orice ne