HBO România a avut, pe 1 mai, o iniţiativă excelentă. A oferit cinefililor „o zi a filmului românesc“. De la vremea prînzului şi pînă mult după miezul nopţii, HBO România a oferit următoarele creaţii cinematografice (lungmetraje, scurtmetraje şi documentare): Circul vesel – regia: Claudiu Mitcu, Caviar (Icre negre) – regia: Răzvan Săvescu, Trenul foamei – regia: Viorel Timaru, Căutare – regia: Ionuţ Piturescu, Derby – regia: Paul Negoescu, Căpşuni în aprilie – regia: Cornel Mihalache, Medalia de onoare – regia: Călin Peter Netzer, Oxigen – regia: Adina Pintilie, Colivia – regia: Adrian Sitaru, Lord – regia: Adrian Sitaru, 10 – regia: Dorian Boguţă, Apele tac – regia: Anca Miruna Lăzărescu, Aurora – regia: Cristi Puiu, The Shukar Collective Project – regia: Matei-Alexandru Mocanu, Marţi, după Crăciun – regia: Radu Muntean. Dintre aceste filme, cîteva au fost premiere la HBO: Căutare, Căpşuni în aprilie, Oxigen, 10, Apele tac şi Aurora – noul film al lui Cristi Puiu, care a avut recent premiera pe ecranele româneşti, după ce, în 2010, a fost prezentat la Festivalul de la Cannes, în cadrul secţiunii „Un Certain Regard“. Cred că, prin Aurora, ajungem deja, aşa cum scria criticul nostru de film, Mihai Fulger, la „un posibil nou început al Noului Cinema“. Întotdeauna, filmele lui Cristi Puiu au produs o cotitură în cinematografia românească, au fost inspiratoare, au creat o generaţie care a conştientizat puterea alternativei, care a ştiut că trebuie să facă altfel de filme, să pună între paranteze aproape tot trecutul filmic românesc, să-l conteste pe Sergiu Nicolaescu şi să nu-l proslăvească pe Lucian Pintilie. Ştacheta lui Cristi Puiu a fost ridicată sus, aşa că, în ultimul deceniu, s-au cernut valorile. El a fost buşteanul care a lovit în poarta ferecată pînă a rupt-o. De la Marfa şi banii (2001), film care a revoluţionat, în primul rînd, modul în care se vorbeşt