Ce anume din modul în care se distrează tinerii zilelor noastre nu se potriveşte cu accepţiunea ta despre distracţie?
Am imaginat formatul emisiunii "Distracţia pe vremea mea” şi din acest motiv: nu ştiu cum se distrează tinerii în zilele noastre. Nu cred că nu se distrează, dar nu particip eu la distracţiile lor, iar fiul meu e mult prea mic pentru a mă ajuta să-mi fac o idee. În loc să vin cu pilde înţelepte şi bătrâneşti, am chemat mai multe generaţii la un pahar de vorbă. Dacă mă întrebi ce n-aş vrea să dispară din "distracţia tinerilor”, îmi este simplu să răspund: dansul.
Distracţia pe vremea ta avea şi extreme de care ai ştiut să te fereşti?
Sigur că au existat extreme. Bunicii noştri au trăit vremuri în care existau distracţii extreme de care trebuiau să se ferească. Părinţii mei au încercat să mă ferească de partea extremă a distracţiei nuanţând interdicţiile. Ştiau că tentaţia fructului oprit e mare şi se potriveşte caracterului meu.
Ce amintiri îţi evocă formularea "distracţie de pomină”?
Râs, flirt, dans, îmbrăţişări, săruturi, inimi frânte, consolări copilăreşti, situaţii hilare, teribilisme, dialoguri amuzante, schimb de replici cu multe tăişuri, dans, îmbrăţişări...
În emisiunea "Distracţia pe vremea mea” de la Antena 2 încerci să prezinţi personaje publice într-o altă lumină, mai caldă, mai personală, diferită de cea cu care suntem obişnuiţi. Ai avut parte de vreun invitat care te-a surprins cu adevărat, pe care l-ai descoperit la rândul tău cu alţi ochi?
Da, dar n-o să vă vină să credeţi de unde au venit cele mai mari surprize. Sau poate bănuiţi. De la invitaţi pe care nu-i cunoşteam. Nu din zona oamenilor politici, ei m-au surprins mai puţin pentru că
îi întâlnisem de mai multe ori şi cumva intuiam cât, ce şi în ce modalitate o să dezvaluie în emisiune.
