John Cheever, "Povestiri. Integrala prozei scurte", traducere si note de Ciprian Siulea, Editura "Polirom" (tel. 0232/21.74.40), 758 p.
Cred ca specialistii in psihologie sociala ar putea gasi si o explicatie pentru faptul ca, dupa ce a fost atat de pretuita in secolul trecut, proza scurta a intrat intr-un con de umbra. Editorii evita azi volumele de povestiri, stiind din studii de piata ca nu prea au cautare. E vremea romanelor groase, de 500-600 de pagini, cu povesti de familie intinse pe mai multe generatii si impletite cu evenimente istorice, cu intrigi inventate in jurul unor personalitati reale sau cu fantezii puerile, mustind de supranatural. Pare ciudat ca omul secolului XXI, solicitat in atatea directii si cu atatea optiuni pentru satisfacerea cerintelor culturale (cate sunt), prefera sa tina minte de la un ragaz de lectura la altul o complicata tesatura narativa, in locul unor proze scurte, care se citesc dintr-o data. In secolul XX, se cumparau reviste si pentru povestirile publicate in paginile lor. De exemplu in America, de prin anii '20, pe care Scott Fitzgerald i-a numit "epoca jazzului", faimoase publicatii precum "The New Republic" si "The New Yorker" publicau, cu mare succes la cititori, povestiri atat de bine platite, incat autorii se puteau intretine de pe urma lor. Acesti autori se numeau J. D. Salinger (adorat si azi de tineri si fosti tineri), Vladimir Nabokov, John Updike, Donald Barthelme, Irwin Shaw si o multime de altii, ajunsi apoi la cote valorice de varf. Intre ei - si John Cheever (1912-1982), supranumit "un Cehov american" si recunoscut mondial ca un maestru al nuvelei. Dupa ce a publicat doua "integrale" de proze scurte ale nobelizatilor Samuel Beckett si Saul Bellow, Editura "Polirom" a tradus si toate povestirile lui John Cheever, adunate de el insusi intr-un masiv volum in 1978, carte ce i-a adus cele mai importante pre
