Crăciunescu a fost omul de bază al lui Ilie Stan în derby-ul cu "Eliade"
Derby în curte la "Mircea Eliade". Curtea - impresionantă: teren de tenis şi două terenuri de fotbal pe covor sintetic, unul în renovare. Mircea Eliade - îl ştiţi. Autorul "Istoriei credinţelor şi ideilor fotbalistice". Cum? N-a scris asta? Nu, dar ar fi putut s-o scrie.
Coregrafii cu "creastă"
La garduri, pe garduri sau cocoţaţi pe banca de rezerve, să vadă mai bine, stau puşti cu freza în creastă, "converşi" şi ochelari de soare. Majoretele îşi transportă pompoanele alb-albastre cînd la o poartă, cînd la alta. Pe covorul verde, se joacă meci greu, de mare angajament.
Oaspeţii se apără în şapte oameni. Toată echipa, adică, mai puţin portarul. Puştii atacă în valuri şi, în zece minute, înscriu de trei ori. Arbitrul lasă jocul liber, poate prea liber, prea în viteză, dar Crăciunescu închide ochii. Încearcă să combine cu Robert Niţă, dar mingea nimereşte în plasa din spatele porţii.
Ilie Stan mută şi cîştigă!
Înainte ca majoretele să-i sugereze "Demisia!", Ilie Stan mută interesant. Îl introduce pe Falemi, care întîrziase la meci, şi meciul se relansează. Fostul stelist înscrie golul de onoare pentru echipa vedetelor, apoi golul de 3-2. Ca fost rapidist, Niţă se simte dator să demonstreze că e bun, pentru că îl vede toată şcoala. Înscrie şi el, în freamăt de pompoane. Galeria de la "Eliade" negociază scorul pe mai multe voci. "Maitreyi, mai patru..." Comentatorul se conformează şi acordă obişnuitul cinci la sută în favoarea gazdelor.
Bun, dar nu-i pasează nimeni?!
În locul fantelor de lumină, arbitrii se ghidează după pufii de plop în judecarea fazelor. Pentru că "la presse oblige", Radu Oprişan înscrie un gol în numele libertăţii de exprimare pe teren. Scorul urcă într-o veselie, agitaţia pe ma
