Nu fac parte din randul celor care s-au laudat prin ziare ca nunta regala de la Londra a durat pentru ei doar cateva secunde, cat le-a trebuit sa manevreze telecomanda spre alte canale.
Nu. Am urmarit cu interes intregul ritual al casatoriei printului William cu aleasa inimii sale, Kate Middleton. De la costumatie la muzica, de la palarii la papioane, de la copacii rasaditi in catedrala, la buchetul miresei si de la comportamentul multimii, la zambetul natural si plin de demnitate al mirilor, totul mi s-a parut perfect, de o gratie si de o noblete rupte parca din alte timpuri. Poate ca a fost pentru prima data cand am inteles mai bine ce inseamna aristocratia prin nastere si educatie, "lumea buna" in intelesul metaforic al cuvantului, frumusetea distinctiei, a bunului gust, a sociabilitatii educate, amabile si nepopuliste. La fel de mult mi-a placut si milionul de spectatori de pe strazi, tinerii curiosi care s-au aliniat cuminti in spatele politistilor calare, urmandu-i docili spre balconul mult asteptatului sarut. Unii au spus ca succesul de public al nuntii regale ar fi o urmare fireasca a tensiunii nebune acumulate de omenire in ultimii ani. Posibil. Dar notez ca aceasta descarcare de energii negre, prin adoptarea unui comportament civilizat, curtenitor, plin de zambet, mi se pare mai mult decat o reactie la mizeria cotidiana a lumii. Mi se pare un spectacol "royal", daca pot spune astfel. In prezenta unui rege, oricat ai fi de mitocan, nu te poti comporta decat cu precautie, cu buna crestere. Inaltimea Sa iti impune. Familia regala britanica, in ciuda tuturor scandalurilor trecute, a impus intregii lumi un model de urmat, un standard al demnitatii publice, al responsabilitatii si frumusetii simple.
Cu aceste ganduri am privit fascinat intreaga desfasurare de culori, muzica si decenta nobiliara cu care ne-au bombardat televiziunile saptamana trec
