N-am citit alt autor român care să fie mai degajat în scris. Romanul lui Florin Piersic Jr. (Romantic Porno, Humanitas, 2011) te face să spui: ăsta nu se ia în serios chiar la modul foarte serios. Pentru că autorul se joacă şi se răzgândeşte. Şi iar reconturează personajele şi povestea. Ia două-trei clişee, experimentează câteva tehnici narative şi puncte de vedere şi naşte ceva nou din ele. Şi face un pas în spate şi se minunează. Şi se îndrăgosteşte de personajul feminin şi face sex cu ea. Cu personajul. Da, sigur că Freud ar spune că de fapt se iubeşte pe sine. Are şi de ce, e o carte reuşită. E şi bună, şi comercială. Nu are pretenţii de mare operă de artă, dar e o carte care respiră talent neprelucrat, şi te trezeşte la viaţă. Pe scurt, Sophia, Femeia frumoasă şi inteligentă, măritată cu un bărbat în vârstă foarte bolnav, se îndrăgosteşte la prima vedere de un actor tănâr, celebru şi destul de experimentat într-ale seducţiei. Soţul, Cavanosa, care e de fapt Casanova cu un plâmân în minus şi câteva decenii în plus, se prinde, şi apoi moare. În acelaşi timp, actorul e idolatrizat de Nebună, fana obsedată şi femeia de unică folosinţă în nopţile în care el are nevoie de „acţiune”. Patru personaje clar conturate, fără multe nuanţe, care se consumă în mari pasiuni şi iubiri intense, ca într-un film făcut împreună de un regizor spaniol şi unul turc. E o scriitură foarte vizuală, ca un scenariu fluid. Care te face să te întrebi: Oare doar emoţia trăită instant este autentică, doar dragostea cea mai arzătoare? Oare chiar nu ne conformăm planurilor, oricât ne-am dori, pentru că dragostea învinge? Oare dragostea e pasiune, ardere, obsesie, dor, simţuri, mister, sex, aşteptare? Haosul organizat, pornografia care de fapt nu prea este şi dragostea care e mai tot timpul prezentă sub diferite forme, degajarea cu care scrie – îl scot pe Piersic Jr. din underground-ul cu care er