Ne vom referi la doi dintre cei care au participat la decizii, desi n-au facut parte din primul cerc: Gaston Marin si Dumitru Popescu-Dumnezeu. Doi intelectuali, nu oameni scoliti doar in ilegalitate si inchisori, fara pregatire. Cum citesc, cum interpreteaza ei astazi perioada in care au fost implicati? Din cartea doamnei Lavinia Betea, "Povesti din Cartierul Primaverii", al carei titlu l-am preluat si noi, am prezentat, saptamina trecuta, citeva istorii de viata ale celor din familiile conducatorilor de odinioara. De data aceasta ne vom referi la doi dintre cei care au participat la decizii, desi n-au facut parte din primul cerc: Gaston Marin si Dumitru Popescu-Dumnezeu. Doi intelectuali, nu oameni scoliti doar in ilegalitate si inchisori, fara pregatire. Cum citesc, cum interpreteaza ei astazi perioada in care au fost implicati? Cum isi justifica actiunile in preajma celor doi pe care i-au secondat si - intr-un fel - i-au admirat: Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu? Parintii lui Gheorghe Gaston Marin (Grossman), nascut undeva pe linga Arad (oameni instariti, aveau o casa frumoasa in Oradea), au avut posibilitatea sa-si sustina fiul la studii, in Franta, unde a facut Scoala Politehnica - ajunsese deja asistent la Grenoble, incepuse sa faca cercetari, un doctorat. A fost, probabil, un tinar dotat si constiincios, dar a venit razboiul, toate s-au dat peste cap, inclusiv cariera sa stiintifica. In Transilvania lucrurile au fost cumplite pentru familia tinarului studios: parintii, sora au fost deportati de regimul hortist si lichidati. Desigur, un "amanunt biografic" care i-a marcat destinul: l-a determinat sa se angajeze in rezistenta franceza, chiar sa devina membru al Partidului Comunist Francez. Ceea ce nu s-ar fi intimplat daca Europa evolua normal. Sfirsitul razboiului il gaseste intr-o pozitie buna in Franta, erou al rezistentei, putea face cariera, era apropiat